Thursday, May 24, 2007

Rolul perturbator/(in)formativ al Noilor Tehnici de Informare şi Comunicare

Oamenii au trăit tot timpul într-o veşnică căutare a propriei identităţi, într-o veşnică încercare de înţelegere a misterelor lumii, dar şi a celor ascunse în propria fiinţă. Descoperirea focului a fost binecuvântarea zeilor sau poate primul moment de manifestare a sa ca fiinţă raţională. De la acest moment oamenii s-au îndreptat mereu către tainele cunoaşterii. Până când, după mii de ani, inventarea calculatorului şi a inteligenţei artificiale - după multe alte descoperiri grandioase care, însă nu ne mai par la fel de spectaculoase pentru că fac parte din viaţa noastră de zi cu zi şi avem impresia că au existat dintotdeauna - a revoluţionat viaţa oamenilor de la sfârşitul secolului al XX-lea şi mai cu seamă pe cea a generaţiilor mileniului al III-lea, care s-au trezit într-o lume informatizată şi care, cu siguranţă nu şi-o mai pot imagina fără NOILE TEHNOLOGII DE INFORMARE ŞI COMUNICARE(NTIC).
Calculatorul, telefonia mobilă, Internetul sunt atuurile noii epoci. Ele reprezintă, într-adevăr, invenţii revoluţionare ale minţii umane pentru că au redus timpul şi distanţele şi au creat o altă dimensiune a vieţii noastre (după presupusa asemanare cu una pe care nu ştiu dacă o vom cunoaşte vreodată) - cea VIRTUALĂ.
Facilităţile pe care ni le oferă NTIC sunt de necontestat. Astăzi telefonul mobil, calculatorul, internetul ne sunt indispensabile: putem comunica cu persoane aflate la mii de kilometri distanţă; activitatea firmelor, a instituţiilor este facilitată de posilbilitatea introducerii tuturor informaţiilor în baze de date, prin World Wide Web(www) suntem legaţi - prin cablul cuplat la computerul personal - la o lume imensă a informaţiei şi a comunicării: orice carte, bază de date sau obiectiv turistic pot fi accesate în doar câteva secunde. Spaţiul virtual este lumea în care te poţi proiecta mintal, vizual şi doar ca iluzie - fizic oriunde îţi poţi imagina. Convorbiri cu prietenii dar şi cu mari personalităţi culturale, politice, sportive etc., cumpărături, pariuri, afaceri, jocuri, călătorii, studii toate le poţi face pe toate stând în faţa PC-ului acasă, sau oriunde în altă parte dacă ai un laptop. De asta sunt considerate noile tehnologii cele mai mari realizări ale minţii umane pentru că au învins spaţiul şi timpul creând o lume în care suntem toţi cu adevărat egali.
DAR, toate sunt bune şi frumoase până când ceea ce s-a gândit a fi un instrument care să ne uşureze viaţa nu devine un pericol pentru noi. Şi aici nu tehnologia e de vină, ci incapacitatea omului de a-şi controla activităţile. Momentul în care ne doare tot corpul, nu mai mâncăm, ne neglijăm familia, suntem absenţi din viaţa reală şi nu ne mai putem desprinde de calculator, atunci suntem dependenţi, iar dependenţa de calculator e o boală. O boală la fel de gravă ca alcoolismul, dependenţa de droguri, de jocuri de noroc, de pariuri etc. Cel mai grav este că tehnologia s-a întors împotriva noastră şi ne-am pierdut libertatea. Şi cel mai rău este că de ceastă boală sunt afectaţi din ce în ce mai mulţi tineri.
Până la urmă NTCI fac parte din viaţa noastră şi, pe zi ce trece, din identitatea noastră. Nu putem şi nu trebuie să renunţăm la nişte "minunăţii" la care alţii dinaintea noastră nici nu au îndrăznit să viseze. Trebuie doar să ne reamintim că nu invenţiile şi descoperirile sunt periculoase, ci felul în care noi le utilizam.

Thursday, May 03, 2007

Presa, o afacere din cuvinte




Este o dezbatere despre corupţie, şantaj şi manipulare în masse-media
Pe 26 aprilie a avut loc la Iaşi, la Ateneul Tătăraşi, o dezbatere organizată de Asociaţia Studenţilor Jurnalişti din Iaşi cu ocazia lansării acesteia. Au fost invitaţi profesionişti din presa românească - Mihai Tatulici(Realitatea TV), Sanda Nicola(reporterTVR) şi Liviu Iolu(Evenimentul Zilei) - la o discuţie despre presa românească şi ce înseamnă să fii jurnalist în România. S-a încercat de asemenea să se răspundă la întrebarea dacă presa este o afacere din cuvinte. La aceste întrebări răspunsurile invitaţilor au fost contradictorii, depinzând, probabil, de experienţa pe care o are fiecare dar şi de percepţia despre meseria pe care o practică. După părerea mea, dezbaterea nu s-a ridicat la nivelul de interes transmis prin publicitate pentru că dezbaterea despre corupţie şi manipulare s-a transformat într-o discuţie despre jurnalism pus intr-o aură foarte luminoasă: ca ar fi frumos şi bine, că poţi să te angajezi foarte uşor şi că ai avea tot ce-ţi doreşti dcă te faci jurnalist. Nu s-a discutat nicio problemă clară, stringentă din media românească, ba dimpotrivă, discuţia a semănat cu un soi de "pălăvrăgeală", după cum a spus chiar Mihai Tatulici "suntem un popor de palavragii". Ineficienţa dezbaterii a fost cauzată, poate, şi de cuminţenia viitorilor jurnalişti - studenţi ieşeni - care nu prea s+au întrecut în a pune întrebări, tema era destul de incitantă! Cel puţin organizarea dezbaterii s-a făcut la cel mai înalt nivel.
Plecând de la întrebarea "Cât costă un cuvânt în presa românească?" şi ajungând "Merită să faci jurnalism în România?" discuţia a trasat un profil foarte optimist pentru viitorii oameni de presă: în România merită să faci jurnalism, se plăteşte fabulos, ai o groază de televiziuni şi ziare la care să te angajezi unde chiar nimeni şi nimic nu te preseaza să scrii despre ceva care contravine principiilor tale...