Thursday, January 25, 2007

Criza lecturii în rândul adolescenţilor


Suntem într-o adevarată criză a lecturrii? Ar trebui să mai reflectăm. Mulţi (profesori, părinţi, cei de la CURS)susţin că noi, adolescenţii nu mai citim. Asta ar însemna că peste vreo cincizeci de ani ideea de "Românie culturală" va fi o utopie. Eu aş spune că cei care susţin acest lucru greşesc în mare măsură. Spun în mare măsură, pentru că, într-adevăr nu prea mai citim cărţi. Astfel studiile despre o criză a lecturii ar trebui să pornească anume de la accepţia cuvantului lectură. Mi se pare logic ca într-o societate în care tehnologiile informaţionale au atins cote de dezvoltare impresionante să se modifice şi accepţia cuvântului "lectură". Astfel, cartea a intrat într-un con de umbră,dar nu cartea ca concept, ci cartea propriu-zisă, obiectul fizic. Acum lectura nu mai presupune răsfoirea unei cărţi, noi astăzi butonăm în faţa calculatorului şi ne (in)formăm, deci citim. În literatură vorbim de conceptul "cititor virtual"-proiecţia mintală a cititorului ca persoană fizică, care ţine la propriu cartea în mână, acum însăşi cartea este virtualizată.
Nu susţin inutilitatea cărţii, pentru că m-aş contrazice eu însumi; răsfoirea unei cărţi are farmecele ei. Noi, adolescenţii, elevi fiind citim de cele mai multe ori dint-o motivaţie exterioară(invitaţi/impuşi de profesori, părinţi), important e că citim şi că de multe ori descoperim în lectură o adevărată plăcere. Dar cei mai mulţi din adolescenţi citesc foarte mult în timpul liber, în accepţia actualizată a cuvântului. Şi nu vorbesc despre "messengerişti" ci despre adevăraţii internauţi, care se identifică cu această minune a secolului al XXI-lea, se (in)formeză, evoluează.
Cât despre ce ne place să citim mai mult, voi da un citat de Constantin Noica "Nu e un miracol faptul că poţi învăţa ceva din romane? Le citeşti fără să vrei, aproape. Le citeşti pentru că e vorba de o dragoste, acolo; pentru că, deşi ai mai citit cărţi de dragoste, te interesează foarte mult dragostea asta; le citeşti aşa, fiindcă te fură ele, te chemă ele să-ţi spună povestea pe care o au pe suflet"
În concluzie, nu suntem într-o criză a lecturii, ci parcurgem o etapă firească a evoluţiei civilizaţiei umane. Cartea este, într-adevăr un izvor nesecat de cunoştinţe, dar ea nu mai este cum a fost, ci prinde culorile vremii în care trăim.