Harap-Alb, regia Emil Coşeriu
Get your own Slide Show!
Iaşi, 23 aprilie 2007
Acum m-am întors de la spectacolul de teatru Harap-Alb care s-a jucat la Sala Studio a Teatrului Naţional regizat de Dana şi Emil Coşeru. Spectacoluol a fost o adaptare după basmul lui Ion Creangă Povestea lui Harap-Alb. Am mers la spectacol cu ideea că va fi ceva neobişnuit, dar nu pot spune că aşteptările mi-au fost depăşite şi nici că nu mi-a plăcut. Piesa a fost jucată de un grup de studenţi de la Universitatea de Arte "George Enescu". Mi-a plăcut ideea de ajuca fără decor- regizorul a decurs la un decor viu, adică actorii erau în acelaşi timp şi personaje dar se transformau foarte repede în piese de mobilier, în copaci sau în "labirintul"-simbolizat de pădurea întunecoasă în care se rătăceşte fiul craiului. De asemenea, aceiaşi actori au interpretat mai multe roluri. Două elemente care, după părerea mea au făcut spectacolul au fost costumele- viu colorate şi avangardiste- şi coloana sonoră pe ritmuri de I've Got the Power sau Because I Got High. Spectacolul a semanat foarte mult cu un musical, au fost combinate dansul cu dialogul şi mimica. Fiul craiului, devenit Harap-Alb a fost conturat ca un adolescent"tămbălău" care, la şcoală nu este primit în nici un grup, nu face sport dar citeşte poezii. Mi-plăcut, însă cum a fost interpretat rolul Spânului. Să nu uit să menţionez că piesa a fost o comedie, s-a râs foarte mult. Nu mi-au desplăcut unele "faze" ieftine, după părerea mea, aceea în care Spânul îi cere lui Harap-Alb telefonul mobil sau când, închşi în casa de aramă Harap-Alb şi prietenii lui au început să cânte "Deschide uşa creştine". Un alt lucru pe care nu l-am înţeles şi care mi s-a părut de prisos a fost apariţia, în câteva rânduri, a unui "omuleţ" care-şi unduia coapsele şi care era cam dezbrăcat.
Get your own Slide Show!
Iaşi, 23 aprilie 2007
Acum m-am întors de la spectacolul de teatru Harap-Alb care s-a jucat la Sala Studio a Teatrului Naţional regizat de Dana şi Emil Coşeru. Spectacoluol a fost o adaptare după basmul lui Ion Creangă Povestea lui Harap-Alb. Am mers la spectacol cu ideea că va fi ceva neobişnuit, dar nu pot spune că aşteptările mi-au fost depăşite şi nici că nu mi-a plăcut. Piesa a fost jucată de un grup de studenţi de la Universitatea de Arte "George Enescu". Mi-a plăcut ideea de ajuca fără decor- regizorul a decurs la un decor viu, adică actorii erau în acelaşi timp şi personaje dar se transformau foarte repede în piese de mobilier, în copaci sau în "labirintul"-simbolizat de pădurea întunecoasă în care se rătăceşte fiul craiului. De asemenea, aceiaşi actori au interpretat mai multe roluri. Două elemente care, după părerea mea au făcut spectacolul au fost costumele- viu colorate şi avangardiste- şi coloana sonoră pe ritmuri de I've Got the Power sau Because I Got High. Spectacolul a semanat foarte mult cu un musical, au fost combinate dansul cu dialogul şi mimica. Fiul craiului, devenit Harap-Alb a fost conturat ca un adolescent"tămbălău" care, la şcoală nu este primit în nici un grup, nu face sport dar citeşte poezii. Mi-plăcut, însă cum a fost interpretat rolul Spânului. Să nu uit să menţionez că piesa a fost o comedie, s-a râs foarte mult. Nu mi-au desplăcut unele "faze" ieftine, după părerea mea, aceea în care Spânul îi cere lui Harap-Alb telefonul mobil sau când, închşi în casa de aramă Harap-Alb şi prietenii lui au început să cânte "Deschide uşa creştine". Un alt lucru pe care nu l-am înţeles şi care mi s-a părut de prisos a fost apariţia, în câteva rânduri, a unui "omuleţ" care-şi unduia coapsele şi care era cam dezbrăcat.
Per ansambu spectacolul a fost frumos şi m-a făcut să-mi doresc să merg mai des la teatru, Sala Studio îmi place în special: e parcă ai avea şi tu un rol.
No comments:
Post a Comment