
Calculatorul, telefonia mobilă, Internetul sunt atuurile noii epoci. Ele reprezintă, într-adevăr, invenţii revoluţionare ale minţii umane pentru că au redus timpul şi distanţele şi au creat o altă dimensiune a vieţii noastre (după presupusa asemanare cu una pe care nu ştiu dacă o vom cunoaşte vreodată) - cea VIRTUALĂ.
Facilităţile pe care ni le oferă NTIC sunt de necontestat. Astăzi telefonul mobil, calculatorul, internetul ne sunt indispensabile: putem comunica cu persoane aflate la mii de kilometri distanţă; activitatea firmelor, a instituţiilor este facilitată de posilbilitatea introducerii tuturor informaţiilor în baze de date, prin World Wide Web(www) suntem legaţi - prin cablul cuplat la computerul personal - la o lume imensă a informaţiei şi a comunicării: orice carte, bază de date sau obiectiv turistic pot fi accesate în doar câteva secunde. Spaţiul virtual este lumea în care te poţi proiecta mintal, vizual şi doar ca iluzie - fizic oriunde îţi poţi imagina. Convorbiri cu prietenii dar şi cu mari personalităţi culturale, politice, sportive etc., cumpărături, pariuri, afaceri, jocuri, călătorii, studii toate le poţi face pe toate stând în faţa PC-ului acasă, sau oriunde în altă parte dacă ai un laptop. De asta sunt considerate noile tehnologii cele mai mari realizări ale minţii umane pentru că au învins spaţiul şi timpul creând o lume în care suntem toţi cu adevărat egali.
DAR, toate sunt bune şi frumoase până când ceea ce s-a gândit a fi un instrument care să ne uşureze viaţa nu devine un pericol pentru noi. Şi aici nu tehnologia e de vină, ci incapacitatea omului de a-şi controla activităţile. Momentul în care ne doare tot corpul, nu mai mâncăm, ne neglijăm familia, suntem absenţi din viaţa reală şi nu ne mai putem desprinde de calculator, atunci suntem dependenţi, iar dependenţa de calculator e o boală. O boală la fel de gravă ca alcoolismul, dependenţa de droguri, de jocuri de noroc, de pariuri etc. Cel mai grav este că tehnologia s-a întors împotriva noastră şi ne-am pierdut libertatea. Şi cel mai rău este că de ceastă boală sunt afectaţi din ce în ce mai mulţi tineri.
Până la urmă NTCI fac parte din viaţa noastră şi, pe zi ce trece, din identitatea noastră. Nu putem şi nu trebuie să renunţăm la nişte "minunăţii" la care alţii dinaintea noastră nici nu au îndrăznit să viseze. Trebuie doar să ne reamintim că nu invenţiile şi descoperirile sunt periculoase, ci felul în care noi le utilizam.
No comments:
Post a Comment