Jurnal de lectură

Ioana Pârvulescu - Întoarcere în Bucureştiul interbelic

Am redescoperit plăcerea de a citi! Mai contează dacă am citit dintr-o mativaţie interioară sau exterioară? Cartea Ioanei Pârvulescu-Întoarcere în Bucureştiul interbelic, m-a făcut să realizez cât de minunat e să citeşti, ai impresia că rutina dispare, că timpul se dilată , iar cartea pe care o citesc acum este ca o breşă spre o altă lume. Ioana Pârvulescu a declanşat o adevărată maşină a timpului şi nu care călătoreşte spre viitor ca în romanele SF, ci în trecut, un trecut nu foarte îndepărtat de noi, dar totuşi, fascinant.

Pagină cu pagină mă cufund tot mai mult într-o lume necunoscută care mă fascinează. Întoarcerea în Bucureştiul interbelic îmi pare că este o înlănţuire de deznodământuri pentru că pe fiecare pagină se întâmplă ceva interesant, care te incită, te face curios să citeşti mai departe şi astfel nu te mai desprinzi de carte ore în şir. În Bucureştiul interbelic "lumea pare teatru şi tetrul viaţă", este oraşul "tuturor posibilităţilor" şi "locul unde s-a întâmplat totul".

Ziare, statistici, jurnale - detaliul este cel care face spectacol. Bucureştiul interbelic e tumult, tensiune, emoţie; e dragoste, pasiuni, conflicte; rutină şi inedit; roman, tragedie şi comedie, e toate deodată.

Politică, sport, bani, literatură şi literaţi, vacanţă şi dragoste, aceasta e cartea în care le găseşti pe toate îmbinate armonios, într-o frumoasă poveste de ieri, în care "societatea românească seamănă cu politicianul (sau îndrăgostitul) refuzat: când nu e în tranziţie e în criză" şi "nimic nu e mai urgent decât dragostea"; omul interbelic "trăieşte într-o lume pe dos" şi "trebuie să se adapteze vremurilor". Bucureştiul interbelic seamană cu Bucireştiul de azi "La întoarcerea acasă, şoselele se umplu din nou, se merge uneori bară la bară ", însă, spre deosebire de bucureşteanul secolului al XXI-lea, "bucureştenii iau cu asalt sălile de cinema".

Întoarcerea în Bucureştiul interbelic înseamnă şi o incursiune în viaţa literaţilor, care devine foarte captivantă; după ce ai citit Rebreanu sau Sebastian este cu totul altceva să-i cunoşi ca oameni în primul rând, pentru că "între concurenţa dintre viaţă şi carte, biografia învinge. Iată cum sună o declaraţie dintr-o scrisoare de-a lui Rebreanu:"te iubesc pentru că te iubesc şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc". Povestea ddesăvârşită este cea trăită, pe când în cea povestită poţi descoperi destule dizarmonii".

După câteva asemenea pagini ai impresia că trăieşti. Îl cunoşti pe Rebreanu, îţi plac ironiile papagalului Coco(Tudor Arghezi), te întâlneşti în Cişmigiu cu Eliade şi discuţi cu Lovinescu noile apariţii editoriale, eşti confidentul lui Mihail Sebastian sau al lui G. Călinescu; cunoşti preţul la pălării şi faci plajă la Balcic. Devii, pagină cu pagină, bucureştean, simţi parfumul Bucureştilor şi vezi detaliile aşa cum nu le vei găsi în nici o pagină de istorie.

Savurează, gustul unei alte vieţi!